Povestea acestui blog a luat naştere încă din liceu, prin
2008, dacă nu mă înşală memoria, când, printre ore interminabile de matematică
şi un amalgam de crize existenţiale adolescentine mi-am găsit refugiul în
scris, descoperind astfel o altă latură a mea, mai (auto)reflexivă, mai
sensibilă ce mi-a deschis apoi drumul către ceea ce s-a numit până nu demult
„etapă a studiilor superioare”. Fireşte că trecerea de la real la uman a fost
destul de bruscă încât să mă facă să continui să-mi pun veşnicele întrebări
„cine sunt” şi „încotro mă îndrept” însă nu îndeajuns de dură încât să mă facă
să renunţ la studii. 3 ani s-au scurs ca o clipă şi iată-mă, deci, proaspăt
absolventă a Facultăţii de Litere, cu o mie de visuri de împlinit şi absolut
niciun plan pus la punct care să-mi poată deschide o uşă către viitor.
Revenind la ideea de la care am pornit, ar fi de
menţionat faptul că din oarece motive personale şi alte câteva motive
„tehnice”, să le spun aşa, nu am putut continua să scriu pe vechiul blog aşa
că, odată cu trecerea timpului şi încercând sa aspir cumva praful ce s-a
aşternut peste încercările mele timide, mai mult sau mai puţin literare, am
revenit la sentimente mai bune, considerând că este timpul să-mi dau o a doua
şansă la scris, să învăţ încă o dată să mă cunosc prin intermediul unui jurnal
şi bineînţeles să-i descopăr pe alţii, pe care, de altfel, n-am încetat să-i „citesc”.
Ce rămâne totuşi din vechiul blog? Cu siguranţă nota personală, sinceritatea
care deseori poate să deranjeze şi acelaşi amestesc de trăiri, gânduri şi
emoţii transpuse în momente dulci-amărui.
Pe (foarte) curând,
A.
